Chatul deznadejdii
Exista zile cand parca totul merge prost. Te-ai trezit plina de nervi dupa o noapte fara somn, n-ai baut cafea si nici nu te-ai spalat pe ochi caci la robinet nu curge apa, te-ai grabit la scola dorind sa nu intarzii si te-ai ales cu un genunchi ranit si blugii cei noi rupti. Ziua a continuat cu multe ceasuri rele chiar daca nu e marti si nici data de 13 nu este.
Ajungi epuizat “acasa” si te trezesti singur intre peretii reci si mult prea subtiri ca sa acopere sunetele vecinelor. Ai nevoie de un prieten, un om drag care sa te asculte, sa-ti dea dreptate si sa te faca sa zambesti, dar nici macar femeia de serviciu nu te baga in seama ca sa-ti aminteasca printr-o moaca acra ca a spalat pe jos si ca faci urme.
Te afli la kilometri departare de casa, gasca s-a imprastiat ca cenusa unui om incinerat iar totul e gol in sufletul tau. Te trantesti in pat extenuat, iei perna in brate si te apuci de urlat. Unde-ti sunt prietenii cand ai nevoie de ei, unde e fericirea zilelor de liceu cand masa era masa si mama se ocupa de toate? Cine te-a pus sa pleci la facultate “cat mai departe de casa”? Unde sunt criticile mamei si maraielile tatei?
Cineva iti face cu ochiul … te indrepti grabit catre monitor si apesi butonul Power. Fara sa stai pe ganduri intri pe net si incepi a chat-ui… tastele se sfarma sub furia degetelor tale, mouse-ul depasesete recordul de viteza de la o fereastra la alta, cuvintele curg pe ecran si sufletul se linisteste. Usor, usor, nervii se transforma in lacrimi de deznadejde, fruntea incrancenata se destinde, colturile gurii se ridica si uite asa iti arati dintii triumfand de fericire intr-un zambet timid transpus de prescurtari in “LOL”. Ce bine e cand poti sa-ti spui oful cuiva, cand departarea se apropie de tine printr-un simplu click, cand gasca se reuneste din toate colturile tarii printr-o conferinta si serile de alta data cand ascultati muzica in surdina si va faceati planuri de viitor se transforma in singuratati reunite sub stindardul unui avatar. Rasufli usurat si simti cum piatra din sufletul tau nu impiedica cursul lin al clepsidrei caci, de cateva ore s-a metamorfozat in firicele de nisip. Un prieten iti scrie cu litere de tipar: “LIFE GOES ON!” si fara sa va dati seama fiecare canta in camera sa de camin cantecul vostru: “Don’t worry, be happy!”.
Dar, daca te afli in caminu C5 unde conexiunea mai are de rabdat un an, sau intr-o garsoniera cu miros de mucegai, cand ultimii bani i-ai dat pe un sul de hartie igienica si nici pasta de dinti nu mai ai, nici gandul maret de a te refugia intr-o sala de internet nu te mai poate salva de negrile-ti ganduri. Iti pui pijamaua pufoasa, te arunci printre cearsafuri si te pierzi in mrejele visarii… It’s just a bad day!
thanks for sharing!