natalia.stoian

Parca mai ieri eram murdari de inghetata, paca tot ieri am alergat spre nori dupa o baie tandra de picaturi. Zilele au trecut voios jucand “ascunsa” sau “noua pietre”, chiar si vremurile cand mergeam pe sarma din fata blocului s-au dus. Nu mai sunt fetita dolofana si nu mai spune nimeni ca va trece porcul printre picioarele mele, nu mai alunec pe balustrada pana la parter si nici nu mai stropesc copii de la balcon. 

Ce veselie mai era pe noi cand “Dictamo” venea sa ne confiste mingea si ce meciuri de volei mai faceam pe terenul din spatele blocului, la minunatul fileu – batator de covoare. “Those were the days my friend!” si intotdeauna ma voi gandi cu emotie la gasca de altadat’. Acea puritate, acel ras curat si plans zdruncinator nu vor mai fi niciodata la fel.

Astazi chicotelile au accent de Bucuresti, iar jocurile, ifose de sange albastru. Totul si-a piedrut inocenta si naturaletea, suntem niste copii mai mari care incerca sa convinga intreaga lume, chiar si pe ei, ca sunt maturi si ca isi pot purta singuri de grija. De fapt frica ne incolteste la fiecare pas, ne involburam in nebunii de o zi, apoi avem mustrari de constiinta timp de-o saptamana. Luam decizii mature, vrem sa ne casatorim, sa avem avem cuibul nostru, dar ne trec fiori reci cand relizam ca de data aceasta toata responsabilitatea sta pe umerii nostri, ca nu putem striga la balconul parintilor pentru a alunga rautatile celor de-o varsta cu noi.

Temerile vor trece intr-o zi, vom fi domnisoare de onoare, apoi vom imbraca minunata rochie de mireasa la care visam imbracand papusi. Vom avea casa noastra si vom lucra din greu pentru a asigura viitorul copiiilor nostrii. Vor trece 15 ani si fara sa ne dam seama vom fi luat locul parintilor nostri, vom face “ce e mai bine pentru copii”, vom strange punga pentru a le darui toate bucuriile copilariei si vom gusta din inghetata cu cirese din manutele lor amintindu-ne de vremea cand eram murdari si lipiciosi si obrajii ne ardeau de fericire. Vom fura din  veselia lor, vom face oameni de zapada si vom manca vata pe bat, ii vom invata sa joace “ursu doarme” si “flori fete sau baieti” si vom trai mereu cu un picior in trecut si cu unul in prezent incercand sa ne amintim cantecelele ce ne-au infrumusetat primii ani din viata.

Distractia se va rezuma la a fi copiii maturi ce inca se mai bucura de o ploaie de vara dar au grija sa ia un paracetamol pentru a potoli o eventuala gripa.