natalia.stoian

    Gestul de a-ti da foc pentru a protesta, precum si greva foamei mi se par actiuni mult prea dure, si inutile. Oamenii n-ar trebui sa recurga la astfel de gesturi extreme pentru o mana de ajutor, dar din nefericire, in ultimii ani aceste manifestari au devenit tot mai populare in randul oamenilor sarmani.

    Imi amintesc cum prin ’92 treceam prin fata primariei de mana cu mama si o femeie jerpelita statea pe scarile cladirii cu o pancarda pe care scria: “greva foamei”. Nu stiam ce inseamna si cu atat mai putin i-am inteles radicalitatea. Ce-i drept nici acum nu pot intelege de ce un om si-ar lua viata. Am aflat mai apoi ca biata femeie fusese doctorita. Dupa ce i-au murit sotul si fetita intr-un accident de masina foarte stupid s-a schimbat. Nu a mai fost niciodata doamna cocheta care te vindeca de la primul suras. Loviturile nu s-au oprit aici… ce-i de la spital au facut restructurari, si in mai putin de un an avea datorii imense, fusese scoasa din casa si nimeni nu-si mai amintea de frumoasa doctorita. Barbatii ce alatadata intorceau capetele dupa ea o loveau cu ignoranata lor, pacientii de care avusese atata grija treceau nepasatori, iar prietenii de alta data si colegii din spital nu reuseau sa desluseasca in aceasta umbra miscatoare femeia desteapta pe care o invidiasera ani la rand. Dupa cateva luni am aflat ca doctorita s-a intors unde-i era cuibul – la spital. De asta data nu in calitate de medic ci de pacient internat la sectia de psihiatrie. Astazi se afla tot acolo, din bunatate unui fost ucenic, acum sef de sectie care o trateaza si care i-a dat sansa sa-si castige o paine spaland holurile spitalului.

    Sunt multi jurnalisti ce in goana lor dupa senzational uita de umanitate. Prima reactie pe care constiinta mi-ar permite-o daca as vedea un om dandu-si foc in fata mea ar fi sa-i sar in ajutor. Oricat de important ar fi acel articol pentru cariera, mult mai importanta este viata unui om. Nu as putea trai cu inima impacata stiind ca un om zace pe patul unui spital cu arsuri multiple, sau chiar a decedat iar eu am stat cu mainile in san, sau si mai rau, am incercat sa profit de pe urma gestului sau extrem. Nimic nu e mai chinuitor decat ideea ca ai putut ajuta dar ai preferat sa stai in banca ta. Nu  mi-as ierta niciodata o astfel de reactie. Un om trebuie sa ramana om si atunci cand isi face meseria, daca vrea sa aiba somnul linistit dupa o zi grea de munca.