natalia.stoian

    Adio casa, adio masa, adio dimineti de duminica cu ciripit de vrabiute si  atipiri mangaiate de adieri racoroase … Te-am lasat cada cu bai fierbinti si-ndelungate pana imi increteam degetele pentru un dus rapid in doua ape, una mai calda alta mai rece, cu trei oameni langa mine si inca sase care-asteapta, te-am parasit fripturica cu sos si ciorbica aburinda pentru aceeiasi cartofi prajiti cu ochiuri si uneori paste, te-am pierdut camera calduta, cu televizor si pereti confidenti, cu biblioteca vasta si miresme de copil pentru un coltisor dintr-o odaie, cu pat scartaietor si intimitate cu program redus care-mi aminteste-n zori de zi ca am plecat sa-mi dezmortesc aripile si-am invatat sa zbor fara ajutor… 

    Am pornit la drum cu speranta unei vieti pe cont propriu, m-am lovit de singurate si mi-am facut noi prieteni, am fost dezamagita cand am descoperit ca  nu toti oamenii sunt buni, dar nu am incetat sa cred in puterea soarelui de primavara, m-am bucurat enorm pentru succese si am jelit mocnit pentru esecuri, am alergat fara s-ating pamantul in competitii pe coridorul dinspre baie si m-am ales cu doua cucuie in fiecare an – unul de la schelele ce sprijineau tavanul si altul de la bataile cu perne, am facut nopti albe si am adunat amintiri roz…

    Astept cu nerabdare weekend-ul cand dupa patru ore de mers cu trenul imi odihnesc crestetul in pufoasele perne ale bunicii si ma amuz copios vizionand un film cu gasca de alta data, ador aromele gustoase ce vin din bucataria mamei si clipele de singurate cand lumina lunii imi alina visele. Profit de acest Rai pentru trei zile si nu ma dau plecata spre gara decat cu cinci minute inainte de venirea trenului, ma intorc catre Purgatoriu si ma zbat in vise intrerupte de petreceri galagioase, ma tarai catre zori si nimeresc mereu cu o camera mai la deal, dau binete portarilor si imi tocesc pantofii urcand si coborand Copoul.  

    Acasa am confort, am dragoste si alinare, la faculatea am gasit independenta, provocarile si ispita. Ma bucur de fiecare clipa a tineretii mele fara a inceta sa ma simt batrana, zbor catre steau mea dar nu ezit sa privesc in urma, sunt cu capul in nori si cu picioarele pe pamant, gonesc catre maturitate si ma tarasc catre copilarie. Ma zbat intre dileme si caut raspunsuri! Intre trecut si viitor incerc sa-mi traiesc prezentul.