Sefu’, mi-a picat fisa
Politistii sunt vestiti pentru gogosile mancate, profesorii pentru covrigii de la chioscul din colt iar jurnalistii pentru snaks-urile de la conferintele de presa. Cu totii ne luptam pentru painea zilnica si fara sa vrem ne complacem in tipologia job-ului pe care il practicam. Ziaristii se lupta mereu cu adevarul si minciuna, cu barierele cenzurii si ispita textelor de-a gata. Numai un om vertical e capabil sa intoarca spatele unei “atentii” rau intentionate. Insa sa fie toti jurnalistii corupti?
Parerea presedintelui a scandalizat pentru o clipa opinia publica. Apoi doua tabere s-au ridicat la fileu. “Basescu e un taran comunist ajuns la conducere printr-o conjunctura fericita pentru el, iar jurnalistii chiar sunt tonomate.” E parerea unui consultant juridic, de numai 25 de ani. De ce asemenea opinie? “E simplu. Ziaristii scriu pentru ziare, ziarele au patroni, patronii au interese si uite de aici titlul bomba.”, continua tanara.
O educatoare cu cinci copilasi nazdravani pe langa ea isi pastreaza neschimbata imaginea despre a treia putere in stat. “Jurnalistii isi fac meseria chiar daca multi parlamentari incearca sa le inchida gura cu bani. In ’90 numai jurnalistii au avut curajul de a arata tarii adevarata fata a societatii. Presedintii sunt cei ce pun val pe ochii cetatenilor si le vand gogosi electorale”.
Cu 35 de ani vechime, un contabil se arat ingatuitor cu presa. “Multi ani, noi economistii eram tonomatele puterii, aranjam cifrele dupa placut raposatului ca sa iasa Romania pe locuri fruntase in topuri comuniste. Acum amaratii de ziaristi, care-s fugariti toata ziua au primit emblema. Fiecae isi poarta crucea si cu totii inantam muncind cum stim mai bine. Meseria e bratara de aur si fiecare o lustruieste cum poate.”
A fi curat intr-o lume murdara e un lucru mare si greu de realizat. Cu totii avem responsabilitati si fiecare se zbate in necesitatile zilnice. Insa meseria nu face omul, ci omul face meseria. Nimeni nu neaga ca la service te complaci in vointa sefului, orcare ar fi aceasta, insa cand limitele tale morale sunt supuse incercarilor nimeni nut e oblige sa devii scalvul compromisului.
re-read this latest entry. i think it’s seriously time to throw in the towell.